marți, 12 aprilie 2011

Babalaul

A fost o data un babalau mare şi urât care locuia într-o pădure întunecoasă. El era foarte urât şi avea multe bube pe faţă. Într-o zi s-a întâlnit cu un alt prieten al lui, care era tot babalau şi nu ştiau ce sa facă. Şi s-au hotărât să mearga la picnic. Au pregătit mâncarea, şerveţelele, tot ce trebuia. Când au ajuns la locul unde trebuia, au văzut că acolo mai erau nişte babalai la picnic. Of, ce sa facem acum... Trebuie să gasim alt loc de picnic...
Au ajuns într-o poiană mare, verde şi curată, dar lor nu le placea aşa... Ei vroiau să stea lângă gunoaie, că ei erau babalai, le plăcea mirosul de gunoi şi locurile murdare... Până la urmă s-au aşezat acolo unde era liber, în locul curat..."Lasă că dacă stăm puţin aici facem noi mizerie aşa cum ne place nouă."HAHAHAHAHA!"
Au mâncat mâncarea lor şi au încercat să fie cât mai naturali, să arunce şerveţele pe jos, să arunce oase peste tot, să rupă florile... HAHAHAHA!
Dintr-o dată a apărut în pădure poliţistul URS care îi verifica pe toţi cei care erau la picnic să nu facă mizerie. Când i-a văzut pe babalai ce dezastru au făcut, i-a luat la ceartă: "Ce faceţi măi răilor aici?"
Babalaii râdeau de se prăpădeau. "Facem mizerie că noi aşa trăim, hahahaha"
URSUL le-a pus cătuşele şi i-a dus la închisoare: "Să staţi aici dacă nu păstraţi pădurea curată"
Apoi şi-au cerut scuze şi după ce au promis că se întorc să cureţe poiana unde au fost la picnic, URSUL le-a dat voie să plece...
Morala: Babalaii chiar dacă sunt babalai, pot fi educaţi...

duminică, 10 aprilie 2011

Prima poveste.
A fost o data ca niciodata un crocodil albastru. Si era foarte suparat. Avea un furuncul pe labuta din fata. Cand s/a trezit intr-o zi, il durea de nu mai putea. A intrebat-o pe mama lui ce putea sa faca pentru ca il durea labuta, iar mama lui i-a spus sa nu puna mana pentru ca putea sa se infecteze mai rau. O sa mearga la doctor si o sa le dea o crema, ceva. "Nu, nu o sa te doara", i-a spus ea. "Este doar o crema, nu te ingrijora!"
Cand au ajuns la doctor, dna. Doctor (care era un cal) s-a mirat foarte tare de buboiul crocodilului. Facea: "I-haaaa, i-haaa"! "N-am mai vazut asa ceva"! Mergeti la chirurgie.
Nasol! La chirurgie era un doctor rinocer. Acolo avea tot felul de instrumente ciudate pe masa, pansamente si pense. Nici o problema pt ca crocodilul vroia sa scape de probleme. Doctorul i-a spus sa inchida ochii si sa se gandeasca la ce vrea cadou de la mama lui si cat ai zice peste o sa i scoata bubita...
Totusi crocodilul nu putea sa se concentreze, oricat ar fi vrut, sa nu se gandeasca la ce ii facea doctorul... Urla ca un nebun: "AAAAAAAAA, Scapati-ma de aici! Esti un doctor rau! Vrei sa ma chinui!" Dar doctorul s-a oprit din treaba lui si i-a zis: "Daca ma superi, nu te mai ajut si nu-ti mai scot bubita!"
Crocodilul s-a concentrat atunci mai tare pe jucaria pe care vroia sa o cumpere mama lui, crocodilitza, si nici nu si-a dat seama cand doctorul a si zis: "GATA! Ai scapat"
Si am incalecat pe o sa si v-am zis povestea asa! Hai pa!

Eu de ce nu?

M-am hotarat. Eu de ce sa nu am blog? O sa scriu aici povesti pentru copii. Ideea vine de la toate povestile pe care i le spun lui David, fi-miu, si care se pierd in van... Eu nu am chef sa urmez firul unei povesti deja spuse. De ce sa memorez povestea, cand scopul ei este de a adormi copilul sau de a-l distrage? Improvizez pe loc ceva, ii spun sa isi aleaga si personajele daca vrea...
Poate cineva o sa foloseasca povestile mele (cu drepturi de autor binenteles :)))
Hai pa!